Vineri, 19.02.2016, autogara Siletina era plină de eXploratori tîrgumureșeni nerăbdători să plece în Piatra Craiului, pentru mulţi fiind prima lor ieșire alături de Centrul Local.

După 4 ore de drum, eXploratorii au ajuns în Braşov, de acolo urcându-se în trenul spre Zărneşti. Odată ajunşi la cabana Gura Râului, cercetaşii au mâncat şi au început activităţile. Deoarece cadrul simbolic al ieşirii a fost inspirat din serialul Game of Thrones, fiecărei patrule i-a fost atribuit un simbol şi un nume al unei „case”.

Prima probă la care am fost supuşi a fost proba în care a trebuit să construim cel mai înalt turn, folosindu-ne doar de obiectele pe care le aveam la noi. Apoi, după o repriză de Jungle Speed, a urmat o chitareală, iar ora stingerii a fost 00:00.

A doua zi, deşteptarea s-a dat la ora 08:00. Primul lucru pe care l-am făcut a fost înviorarea de dimineaţă. Ghiftuiți după un mic dejun copios cu pateu şi supă la plic, am pornit în cucerirea vârfului Piatra Mică.

La prima oprire pe care am făcut-o am primit a doua probă, care a constat în evitarea  cuvintelor „Da” şi „Nu”, fiind o provocare destul de dificilă pentru noi. Evident, aceasta nu a fost singura provocare pe ziua de azi. Cea mai mare provocare a fost parcurgerea traseului (Fântâna lui Botorog - Poiana Zănoaga - Cabana Curmătura - vârful Piatra Mică), care a fost solicitant.

La un moment dat am pierdut traseul, mulțumită unui eXporator care a greşit marcajul, dar ne-am întors repede la traseul nostru.

Fiind înfometaţi am făcut o scurtă pauză de masă, de îndată ce am ajuns la cabana Curmătura. În acest timp am admirat peisajul şi dulăii cabanei, care erau foarte mari. Bineînțeles că și ei ne-au admirat cu „poftă” de joacă, dar mai ales pe liderul nostru, Radu, faţă de care aveau o simpatie aparte.

Trecând prin păduri umbroase şi alunecoase datorită gheţii, am urcat spre crestele înzăpezite, văzând peisaje nemaipomenite, căţărându-ne pe lanţuri, pe stânci abrupte, plini de emoţie şi dornici de a cuceri vârful Piatra Mică, ceea ce am și reuşit.

La fel ca şi data trecută, cei mai buni prieteni ai noştri au fost jnepenii, care ne-au fost alături, cu ajutorul cărora am reuşit să coborâm şi să urcăm mult mai uşor.

Tot coborând, ne-a prins și întunericul pentru că am mai facut pauze. Deşi s-a întunecat înainte ca noi să ieşim din pădure, ne-am încadrat în timpul calculat. Astfel, întunericul nu ne-a luat prin surprindere, ne-am scos frontalele din rucsaci şi ne-am continuat puţinul drum pe care îl mai aveam de parcurs.

Ajunşi la cabană am avut timp fiecare să facem un duş, după care am mâncat. Apoi s-a anunţat „casa” câştigătoare pentru proba la care fusesem supuşi pe întreg parcursul zilei. Pe seară a urmat din nou o chităreală, acesta fiind momentul în care Laurenţiu ne-a demonstrat talentul său (mai mult sau mai puţin ascuns) de a bate ritmul într-o masă răsturnată. La ora 00:00 a urmat, evident, stingerea.

Aproape de ora 1:00, când eram şi noi pe punctul de a adormi, toată lumea a fost anunţată că trebuie să  iasă afară. Ei bine, aproape toată lumea. Noi cei din camera 18 am fost anunţaţi că mai este o ultimă probă de care trebuie să trecem, aşa că am rezolvat cerinţa, aflând apoi că eu urma, de fapt, să îmi primesc eşarfa.

În dimineaţa celei de-a treia zi deşteptarea s-a dat la ora 9:00. La fel ca şi sâmbătă, ne-am început ziua printr-o înviorarare. A urmat micul dejun copios, foarte asemănător cu cel din ziua precedentă. După ce am terminat de mâncat, am avut la dispoziţie 1:30 h pentru a scrie împreună jurnalul ieşirii. Astfel, un grup de câteva persoane s-a pus pe treaba, urmând ca, cineva să termine, ulterior, de consemnat ultimele rânduri din jurnal.

A urmat apoi jocul „Capture the Flag”, joc fenomenal, în care ne-am amuzat copios pe seama căzăturilor noastre, dar unde ne-am concentrat totodată în a face strategii care să ne ajute să luăm steagurile de la echipele adverse. Apoi, am avut puţin timp la dispoziţie să ne facem bagajul şi să facem curat în camere.

A urmat anunţarea patrulei câştigătoare şi, pentru că era egalitate între două dintre patrule, amândouă au fost supuse unei probe finale care a constat în rezolvarea unei enigme. Proba a fost câştigată de patrula Libra, care reprezanta „casa” Targaryen. Marele premiu a fost simbolul tronului și un pachet de biscuiţi.

Înainte de a pleca am fost sfătuiţi să mâncăm ceva, pentru a nu ni se face foame până ajungem în Braşov. Şi aşa am pornit la drum, spre casă.

În autogara din Braşov toată lumea şi-a cumpărat câte ceva de mâncat.

Din Brasov am avut parte de un minunat „maxi-taxi” în locul autocarului la care ne aşteptam. Aici a trebuit să ne înghesuim bagajele pe scări, iar pe noi pe scaune.

Am ajuns acasă destul de obosiţi, dar ieşirea a fost foarte frumoasă, şi... o aşteptăm cu nerăbdare pe următoarea.

Mai multe poze AICI.

scris de Alina Poponuț (explorator în cadrul unității Onix)